Realizarea gazoductului BRUA ar putea fi o bună șansă pentru economia autohtonă

Data : 23 februarie 2018

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars
Loading...Loading...

Interviu cu deputatul PMP Cătălin Cristache, pentru ”Știri de Galați”

Rep.: Domnule deputat, ați vorbit, în repetate rânduri, în spațiul public, despre un proiect economic important pentru România, gazoductul BRUA. Pentru cei care nu cunosc subiectul, vă invit să spuneți în ce constă acest proiect?

Cătălin Cristache: Proiectul Gazoductul BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria) a apărut după ce decidenții europeni au renunțat la proiectul NABUCO din motive financiare. Costurile pentru realizarea proiectului NABUCO erau foarte ridicate ceea ce ar fi presupus eforturi foarte mari pentru toți participanții. Gazoductul BRUA este unul dintre cele mai importante proiecte de interes european. Din păcate, țările din Europa de est au rămas dependente de gazul rusesc. România într-o mai mică măsură, doar 10-15% din consumul intern îl asigurăm din importuri. Să nu uităm că România este a treilea producător de gaze din Europa după Olanda și Marea Britanie, dar Bulgaria importă cca. 95% din necesarul de gaze din Rusia, Ungaria și Austria, de asemenea, sunt dependente de gazul rusesc. Sigur, este o investiție de mare amploare, vorbim de o conductă de gaz de 582 de km, din care 480 de km vor fi pe teritoriul României, de la Giurgiu până la Nădlac. Prin Bulgaria, România și celelalte țări participante la acest proiect vor avea acces la alte surse de gaze externe, stocate în Grecia de pildă.

Mai există încă un proiect cunoscut sub denumirea de ”Conexiunea Neptun Deep” care presupune construirea unei conducte de gaz prin care Gazoductul BRUA să aibă acces la resursele de gaz din Marea Neagră. Această conductă se va afla în întregime pe teritoriul României, măsoară 308 km și leagă Tuzla de Podișor. Revenind la Gazoductul BRUA, trebuie spus că în noiembrie 2017 România, prin Transgaz, a semnat contractele de execuție.

Rep.: Din ce bani se va realiza acest mare proiect?

Cătălin Cristache: Înțeleg că România are de suportat un cost de 560 milioane de euro, dar din această sumă, Comisia Europeană a alocat o cofinanțare de 179 milioane de euro prin Mecanismul Conectarea Europei. Diferența ar urma să fie suportată de compania de stat Transgaz, operatorul sistemului național de transport al gazelor. Acum, drept să vă spun, nu știu ce le pune în cafeaua sau ceaiul de la partid, dar când vine vorba de banii publici le trece mândria de-a fi români și nu mai au îndrăzneala de-a crede în România, ci tupeul de-a o minți. Altfel, cum să-ți explici că bravii guvernanți sunt atât de amnezici.

Rep.: La ce anume vă referiți?

Cătălin Cristache: Pentru PSD-iști dragostea pentru banii publici e mai puternică și decât dragostea de mamă. Din câte știu eu, acest proiect este cea mai mare investiție publică pe care România o are din 1989 încoace și din acest motiv m-am preocupat serios și constant de soarta lui. În primăvara anului 2017 am adresat o interpelare prim ministrului de-atunci, Sorin Grindeanu. L-am întrebat pe domnul Grindeanu, oferindu-i toate datele pe care eu le aveam, de ce nu are ca prioritate, legat de execuția gazoductului BRUA, pentru partea ce ne revine nouă, achiziția materiei prime din țări membre ale Uniunii Europene. Adică să modifice procedurile de achiziție în cadrul proiectului BRUA. Sigur, primul meu gând s-a îndreptat către producătorii români. Pentru că la realizarea celor 480 de km de conductă de gaz de 32” sunt necesare 104.000 tone de oțel, ArcelorMittal Galați fiind capabilă să livreze această cantitate în cei trei ani necesari execuției proiectului. Împreună cu ArcelorMittal ar fi putut participa la livrarea de material și producători din Iași și Hunedoara, plus o sumă de mici furnizori de servicii conexe, de exemplu transportatori locali.

În plus, i-am amintit domnului Grindeanu că există o directivă europeană, Directiva 2014/25/UE[1], care spune că autoritățile contractante au posibilitatea de a exclude ofertele cu peste 50% produse originare din țări terțe cu care Uniunea nu a încheiat niciun acord privind accesul la piețele de achiziții publice. Aceste oferte nu beneficiază de acces garantat din punct de vedere legal la piața de achiziții publice din UE. Decizia de a accepta sau de a respinge oferta îi revine autorității contractante. Așadar mingea e în terenul Transgaz, partea semnatară a proiectului BRUA din partea României. Rețineți, vă rog, că această directivă a fost transpusă și în legislația românească. Ori, din informațiile preliminare rezultă că această condiție nu a fost introdusă în caietul de sarcini a proiectului.

Rep.: Și? Ați primit vreun răspuns?

Cătălin Cristache: Evident. Un răspuns prin care mi s-a demonstrat negru pe alb cât de patrioți sunt oamenii ăștia. Mai precis mesajul principal al acelui răspuns era că prevederea legală românească venită din Directiva Europeană la care eu am făcut referire, nu este imperativă, ci opțională. Adică autoritatea contractantă nu trebuie, ci ”poate” respinge ofertele prezentate în procedura de atribuire a unui contract de furnizare a produselor originare din alte țări terțe cu care Uniunea Europeană nu are nici un acord care să le asigure accesul pe piețele comunitare. Ori există un exemplu similar: gazoductul EUGAL în care s-au introdus restricții privind proveniența mărfurilor ceea ce a condus la stimularea și relansarea producției metalurgice autohtone. Dar, dacă e pe vorbe, sunt mândri că sunt români, dacă e pe fapte situația se schimbă.

Rep.: Domnule deputat, asta se întâmpla în anul 2017. Anul acesta ați revenit la subiectul Gazoductul BRUA însă ați schimbat destinatarul. De această dată v-ați adresat Parlamentului printr-o declarație politică. Ce sperați să obțineți?

Cătălin Cristache: Da, dați-mi voie însă să vă spun că înaintea acestui demers, mai precis tot anul trecut,  colegul meu Siegfried Mureșan, eurodeputat PMP, a preluat acest subiect de la mine și a adresat Comisiei Europene o întrebare. Comisia a dat un răspuns foarte clar: Directiva nu impune obligația publicării intenției de a utiliza articolul 85, în anunțurile de participare. Directivele 2014/25/UE și 2014/24/UE privind achizițiile publice[2] conțin o dispoziție privind ofertele anormal de scăzute, care prevede posibilitatea respingerii ofertelor cu prețuri semnificativ și nejustificat de scăzute sau cu costuri reduse (art. 84, respectiv art. 69). Respingerea este obligatorie în anumite cazuri specifice. În comunicarea intitulată „Siderurgia: păstrarea locurilor de muncă și a creșterii economice durabile în Europa” din 16 martie 2016[3], Comisia a transmis un mesaj puternic de sprijin pentru sectorul siderurgic. În domeniul politicii comerciale, Comisia impune un număr record de măsuri de protecție comercială pentru a contracara efectul negativ al dumpingului asupra industriei siderurgice din Europa.

Săptămâna aceasta m-am adresat colegilor parlamentari printr-o declarație politică prin intermediul căreia am atras atenția asupra acestei teme, mai ales celor care au susținut cele 3 guverne PSD din ultimul an. Dacă am avea șansa ca din rândul celor care răspund de realizarea acestui proiect din partea României, să facă parte oameni responsabili, onești și cu adevărat patrioți, România ar trebui să aibă doar de câștigat, fie că vorbim de materia primă, fie că vorbim despre forța de muncă folosite. Așadar, le-am cerut susținătorilor actualului Guvern să facă ceva bun pentru investitorii și forța de muncă din România, stimulând astfel relansarea metalurgiei autohtone. Asta ar conduce la dezvoltarea economiei pe orizontală, ceea ce înseamnă câștig și pentru agenții economici autohtoni, și crearea unor noi locuri de muncă, și conservarea celor existente și taxe și impozite pentru bugetele publice.

Ocuparea unei funcții publice nu este un contract cu eternitatea, nu este pe viață și nu o lași moștenire nepoților, nepoatelor sau ”verișoarelor”. Vii și pleci la un moment dat. Tot ceea ce contează e ceea ce faci, nu ce spui, cât ocupi respectiva poziție publică. Există lucruri mult mai importante decât funcțiile politice sau publice, mai importante decât orice așa-zis program de guvernare făcut pe colțurile meselor în sediile de partide sau aiurea. Există ceea se numește interesul țării tale. Eu cred că dragostea și respectul față de țară sunt mult dincolo de cuvinte. Dragostea și respectul pentru țară și oamenii pe care vremelnic cei aflați astăzi îi reprezentă sau îi conduc stau în faptele lor, iar faptele, de cele mai multe ori, îi contrazic până la ultimul cuvânt.

_____________________________________________

[1] Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ, JO L 94 din 28 martie 2014.

[2] Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE, JO L 94 din 28 martie 2014.

[3] http://europa.eu/rapid/press-release_IP-16-804_ro.htm

 

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on Twitter

Articole scrise de