Cătălin Cristache: „Autobuzele lui Pucheanu sunt o ţeapă. Suntem prea săraci să cumpărăm lucruri de proastă calitate”

Data : 24 iunie 2019

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars
Loading...Loading...

Președintele PMP Galați vorbește și despre alianța dreptei, dar și despre schimbările politice de care are nevoie Galațiul.

Reporter: Domnule Cătălin Cristache, ecourile alegerilor europarlamentare din 26 mai s-au stins, moţiunea de cenzură a Opoziţiei a eşuat. Sunt semne că ne aşteaptă o vară politică mai liniştită. Cum s-a disipat, în numai o lună, toată tensiunea acumulată în societate?

Cătălin Cristache: Eu nu sunt deloc convins că lucrurile sunt atât de clare pe cât par. Văzând ce s-a întâmplat la moţiunea de cenzură în Parlament, lucruri care nu sunt prezentate la televizor, vă pot spune că PSD e un partid aproape de punctul de fierbere. Dacă deputaţii şi senatorii PSD erau lăsaţi să voteze, nu băgaţi şi scoşi ca oile din ţarc, Guvernul Dăncilă ar fi fost istorie. După Congresul din 29 iunie, anticipez că faliile se vor adânci. Replierea actuală a PSD – ALDE – UDMR în Parlament este doar rezultatul faptului că nu vor să renunţe la Putere, pentru că depind de resursele bugetare pentru a ţine partidele lipite.

Asta nu exonerează în niciun fel Opoziţia. Iarăşi am comunicat pe trei voci, oferind astfel o gură de oxigen pentru PSD. Problema, aşa cum o văd eu, e una de coerenţă acţională şi discursivă, pentru a nu ne trezi, în 2020, că livrăm românilor un nou CDR disfuncţional. Până atunci, ar trebui stabilit un set de principii şi valori comune, ar trebui construit un program de guvernare şi, de ce nu?, chiar să propunem un Guvern alternativă, pentru ca oamenii să ştie ce votează şi să vadă cu cine îi înlocuim pe incompetenţi şi ticăloşi ca Meleşcanu, Carmen Dan, Cuc, Teodorovici sau Daea. În plus, cred că acelaşi principiu trebuie să funcţioneze şi la nivel local.

Reporter: Toate bune şi frumoase în teorie. Cât de aproape sunt PNL, PMP şi USR să facă o alianţă la Galaţi?

Cătălin Cristache: Ţip în pustiu de doi ani că avem nevoie de unitate a Opoziţiei la Galaţi, pentru a scăpa judeţul şi oraşul de „ciuma roşie”. Un candidat comun PMP – PNL – USR, desemnat în urma unui proces transparent de negociere şi a unor sondaje de opinie, ar învinge candidatul PSD (fie că e incompetentul Pucheanu sau vulpoiul Fotea). Am încercat să discut şi cu George Stângă (preşedintele PNL) şi cu Bogdan Rodeanu (preşedintele USR), dar aceştia rămân, deocamdată, în zona strategiilor personale, deşi cred că niciunul dintre ei nu îşi doreşte o candidatură proprie. Eu am spus de la început că vreau să fiu primarul Galaţiului, pentru că am voinţa necesară să schimb lucrurile în Primărie şi cred că am soluţiile cele mai bune pentru a îmbunătăţi viaţa oamenilor.

În această speţă a eliberării administraţiei publice locale, timpul reprezintă o problemă mai presantă – totuşi, localele sunt cu jumătate de an înaintea parlamentarelor. Cred că nu trebuie să aşteptăm prezidenţialele pentru a lămuri lucrurile. Pe lângă asta, avem şi problema legislaţiei alegerii primarilor şi preşedinţilor de CJ într-un singur tur de scrutin. Şansele modificării legii pentru a ajunge la două tururi sunt destul de reduse, ceea ce face ca PSD să fie încă şi mai avantajat de spargerea voturilor Opoziţiei între mai mulţi candidaţi.

Una peste alta, mesajul meu pentru PNL şi USR este cât se poate de simplu: dacă, în 2020, nu eliberăm Galaţiul de PSD, vina le va aparţine doar liderilor orgolioşi care nu au vrut să stea la aceeaşi masă.

Reporter: De ce are nevoie Galaţiul de o schimbare politică? Totuşi, PSD a câştigat lejer şi europarlamentarele…

Cătălin Cristache: PSD Galaţi este o organizaţie care funcţionează după alte reguli decât alte filiale ale partidului. Am văzut oameni în PSD (la Bistriţa, la Buzău, chiar la Dolj şi Olt) care s-au bătut pentru a atrage investiţii în judeţele lor. Dan Nica şi Viorel Ştefan au procedat altfel: au tranzacţionat voturile gălăţenilor pentru sinecuri personale în detrimentul unor proiecte de investiţii pentru Galaţi. Amândoi şi-au atins obiectivele personale: câştigă vreo 20.000 de euro fiecare la Bruxelles (Nica în Parlamentul European), Viorel Ştefan la Curtea de Conturi europeană. De când conduc ei, cu o mână de fier, Galaţiul, niciun proiect major nu s-a realizat aici. Poveştile cu aeroportul şi podul peste Dunăre nu mai sunt crezute de nimeni.

De partea cealaltă, administratorii locali au fost trataţi ca nişte argaţi puşi să muncească pe plantaţie pentru un blid de orez. Preşedintele Fotea s-a mai strofocat cât de cât, fără rezultate notabile însă – şoseaua de centură va fi realizată abia când vom avea un alt Guvern şi o altă conducere la CJ. Pucheanu însă e o catastrofă ambulantă. E un amestec de incompetenţă crasă şi aroganţă nejustificată. Parcă e un blestem: pe tot ce pune mâna se preface în scrum.

Reporter: Tocmai ce a fost anunţată achiziţionarea a 40 de autobuze realizate la Ciorogârla…

Cătălin Cristache: Ar fi bine să se întâmple aşa. Sunt însă multe probleme legate de acest contract. Vă pot spune sigur că, în Bugetul pe 2019, nu există alocate sumele de bani pentru o astfel de achiziţie. Povestea că se împrumută Transurb-ul, iar Primăria girează creditul e o fantezie. Fac pariu că nu le dă nimeni banii.

Pe lângă asta, vă reamintesc faptul că Pucheanu ne-a promis autobuze hibrid. Pe vremea asta, acum un an, se plimba cu un autobuz Mercedes prin oraş. În Cluj – Napoca se cumpără autobuze electrice şi noi nu suntem în stare să luăm nici măcar autobuze hibrid, ci apelăm la dieseluri de parcă am fi în 1995.

În plus, eu am o problemă majoră cu turcismele. S-a făcut un caiet de sarcini special pentru a câştiga BMC, firmă deţinută de nişte turci. Ei nici măcar nu construiesc autobuzele, fiind asamblatori – le vin piesele din Turcia şi le pun împreună. Nu cred că au capacitatea de a construi şi livra autobuzele până la toamnă, mai ales că nu sunt bani. Sunt în stare să bag mâna în foc că, până la localele din 2020, aceste autobuze nu vor merge în Galaţi. Sau poate vor plimba vreo două prin oraş pentru a avea Pucheanu cu ce să se laude.

Reporter: Există şi vreo veste bună legată de acest contract?

Cătălin Cristache: Depinde cum vreţi să vedeţi lucrurile. Aş spune că e bine dacă s-ar cumpăra autobuze şi că suma pentru întreg contractul (sub 6 milioane de euro) nu este foarte mare. Problema cu banii e că atât cât dai, atât face. S-a văzut şi la Bucureşti cu autobuzele turceşti Otokar (oricum, mai bune ca BMC) – s-au stricat aproape instantaneu. Părerea mea că autobuzele BMC sunt o ţeapă. Merg pe principiul că suntem prea săraci să cumpărăm lucruri de proastă calitate.

Reporter: Ce ne facem cu ţânţarii şi cu buruienile care au crescut cât casa în Galaţi?

Cătălin Cristache: O să vă surprindă ce spun – în ceea ce priveşte dezinsecţia, cred că Pucheanu s-a străduit destul de mult anul acesta. Au fost ploile şi numărul de ţânţari a crescut exponenţial. Am fost la Bucureşti cu moţiunea de cenzură şi vă pot spune că, în Capitala României, situaţia e mai nasoală cu ţânţarii decât la Galaţi.
Aici apare a doua parte a problemei: degeaba dai cu tot felul de substanţe zi şi noapte dacă nu tai vegetaţia abundentă care atrage insectele. Mă uit la bălăriile din Galaţi de parcă am trăi în Brazilia, pe marginea Amazonului. Pur şi simplu, sunt buruieni cât copacii. L-aş da urgent afară pe directorul de la gospodărire locală, pentru că nu se poate să laşi lucrurile să ajungă la acest nivel.

Reporter: Primăria a anunţat dezbatere publică privind construirea unui AquaPark pe locul Plajei Dunărea. Avem şanse să vedem, în viitorul apropiat, un ştrand civilizat în Galaţi?

Cătălin Cristache: Din păcate, cât timp Pucheanu este primar, răspunsul este categoric NU. Şi asta pentru că nu are viziune şi se complică foarte tare. Face caiet de sarcini, face proiect, face licitaţie, atribuie lucrarea fără alocare bugetară şi, la sfârșit, cere aviz de mediu cu dezbatere publică. Logic că proiectul se va bloca în contestaţii de tot soiul.

Vă spun ce aş fi făcut eu. Făceam o plajă exact ca la mare: demolam tot ce era construit acolo, scoteam vegetaţia, aduceam nisip dacă mai era nevoie, aduceam şezlonguri şi umbrele, scoteam pietrele din apă şi plaja putea fi folosită în maximum trei zile. Fără bilete de intrare, fără taxe suplimentare, fără complicaţii. Totul sub 150.000 de euro.

AquaParkul nu ar mai fi fost o problemă stringentă şi puteam să-l facem în altă parte. Şi poate mergeam pe varianta unei concesiuni către un privat – să facă el investiţia, nu cu bani de la Primărie.

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on Twitter

Articole scrise de