26 de ani de la prima mineriadă. Liderul celor 5.000 de mineri, gălățeanul Pompiliu Comșa

Data : 30 ianuarie 2016

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars
Loading...Loading...

Prima dintre cele 4 patru deplasări ale ortacilor din Valea Jiului la București a avut loc la chemarea FSN, a doua zi după anunțarea reînființării PNȚCD și PNL

Pe 29 ianuarie 1990 a avut loc prima mineriadă. Venirea minerilor la București a avut loc pe fondul evoluțiilor politice din primele săptămâni de după revoluție. La începutul lui ianuarie, Iliescu refuzase să decreteze scoaterea în afara a Partidului Comunist, făcând-o formal la presiunea străzii. Asta a nemulțumit cea mai mare parte a opiniei publice care dorea o desprindere rapidă și clară de trecutul comunist.

foto 1La jumătatea lunii ianuarie, Frontul Salvării Naționale (FSN), care guverna țara ca un organism fără coloratură politică, a anunțat că se transformă în partid și astfel devenea partid la guvernare, care deținea toate funcțiile în administrația locală și centrală și urma să organizeze primele alegeri parlamentare. Anunțul lui Ion Iliescu a fost urmat de proteste în toată țara.

Pe 28 ianuarie, a fost anunțată reînființarea partidelor istorice, PNȚCD și PNL, acest moment fiind marcat și prin organizarea unui miting. După manifestația din 28 ianuarie organizată de partidele istorice PNȚCD și PNL și alte organizații civice, autoritățile au făcut apel la mineri să vină în București pentru „restabilirea ordinii”. Au fost semnalate incidente violente între mineri și locuitori ai Capitalei, iar ortacii, sub coordonarea forțelor de ordine și a liderilor FSN au organizat raiduri, percheziții și rețineri ilegale la sediile unor partide istorice și organizații care militau pentru democrație. Grupuri de mineri au intrat în sediile PNȚCD și PNL și lideri precum Corneliu Coposu au fost salvați cu ajutorul armatei.

La acea primă deplasare a minerilor la București, liderul celor 5.000 de ortaci din Valea Jiului a fost gălățeanul Pompiliu Comșa, care atunci se afla la Vulcan. În cadrul unei emisiuni difuzate în urmă cu câțiva ani la TV Galați, Pompiliu Comșa a relatat cum a condus prima mineriadă și întâlnirea sa cu Ion Iliescu. Redăm pasaje din acea relatare a sa, fără intervențiile moderatorului emisiunii:

foto 2„În 29 ianuarie 1990, prin așa-zisele căi de informare care se numeau lighifoane în minele din Valea Jiului, am fost informați că la București e mare haos, e mare dezmăț și vom pierde bruma aia de democrație care se făcuse după 1989, mai exact ni s-a spus că noul guvern condus de domnul Petre Roman e în pericol. Am fost anunțați că la București e o mare problemă. (…)

Minerii au hotărât ca să mergem la București. De la fiecare mină, grupuri. Ceea ce mi s-a părut corect. De la fiecare mină s-a plecat, am ajuns în gară la Petroșani și a hotărât fiecare ca să aibă un lider de grup. Și au fost 12 lideri de grup. De la Mina Vulcan, ortacii m-au ales pe mine lider de grup. De la Mina Aninoasa era un alt personaj devenit celebru după aceea, era vorba de un anume Miron Cosma, nu știu dacă ați auzit de el. Era ofițer de securitate minieră, ceea ce însemna că era securist, ofițer de Securitate, colonel de Securitate, exact ceea ce vă zic eu. Înainte de 1989 ei erau singurii care aveau pe holurile minelor o ușă unde se puteau pune informații legate de ce zice unul despre unguri, ce zice ăla despre armeni ce spune ăla despre români.

Au ajuns cei 12 în tren și au hotărât, ei au hotărât, dom-le, din momentul ăsta conducătorul grupului de 12 este Pompiliu Comșa. (…) De ce era Pompiliu Comșa? Părea singurul mai doxat în haosul ăla.

foto 3Îmi făcusem un text înainte de a pleca. Nu am știut cum se va desfășura povestea de la București și mi-am pregătit un „Noroc Bun”, pe care l-am citit la primirea celor 5.000 de mineri de tovarășul, domnul, fostul președinte, dar o mare personalitate și un mare om politic, Ion Iliescu. (…)

Am fost încolonați. I-am rugat pe mineri, că nu știam cum să-i organizez. Nu eram colonel de Securitate sau colaborator al securității ca alții și am încercat să îi organizez și eu pe cei 5.000, care coboram din trenuri și ne îndreptam spre Piața Victoriei. Și le-am zis, dom-le, singura posibilitate ca să nu intre cineva în rândul nostru este să ne luăm de mână unul de altul, de braț și să nu dăm voie să intre în rândul nostru alții.

Bine, pe parcursul drumului de la Petroșani la București au fost scene incredibile. Noi ieșisem din mină. Eram plini de funingine. Eram cu cizmele cu obiele. Eram nemâncați. În gară la Craiova a venit o basculantă cu mere, care a debarcat merele pe peronul gării și minerii au luat merele de acolo. Erau oameni care nu văzuseră mineri adevărați și ne pipăiau, parcă eram exponate de la grădina zoologică. Erau oameni care și-au scos țigările și le-au dat ortacilor. Erau „n” situații. (…) Foarte mare simpatie pentru acțiunea minerilor. Nu vă mai spun, aplauze, nu vă mai spun că unii s-au atașat de noi și voiau să meargă, dar nu i-am acceptat. Nu vă mai spun că în trenul care a plecat din Petroșani erau și unii lideri ai grevei din 1977 (…).

foto 4La București am ajuns în Piața Victoriei și s-a hotărât ca cei 12 să intre în așa-zisa, nu audiență, primiți de conducerea statului din acel moment. Și ne-au primit domnii sau tovarășii Petre Roman, Radu Câmpeanu, Ion Iliescu, Alexandru Bârlădeanu.

Au fost scene incredibile. Primul lucru pe care l-am zis, că eram șeful, ce naiba, l-am rugat pe domnul Ion Iliescu ca să se pună difuzoare, ca să audă cei de afară ce se discută înăuntru, pentru că altfel era o asemenea mare forță și entuziasm popular încât se putea clădirea, care era în beton, a Palatului Victoria, să se ducă mai departe de către mineri. Atenție ce vă zic!

Au pus acele difuzoare și fiecare a început să zică, bineînțeles eu fiind omul care am spart gheața cu acest text („Noroc bun” – n red). Am spart gheața. S-a zis ce s-a zis. Au fost scene și de o cruzime și de o nebunie incredibile, care nu se pot descrie și nu se știe de unde au apărut.

Unul din mineri, de exemplu, de la Mina Lupeni, îi luase mâna lui Petre Roman și plin de funingine, așa cum era, a ținut-o la falcă. Ei, vreau să vă spun că o oră jumătate, cât a durat întâlnirea cu noi, chiar dacă îi amorțise mâna și mușchiul, Petre Roman n-a catadixit să ia mâna de la fața minerului plin de funingine. Atât de mare era aprecierea pentru conducătorii de atunci.

Am ieșit de acolo. Când să ieșim de acolo, grupul de 12, care trecusem prin șase gărzi care ne-au percheziționat, să nu cumva să avem de la chibrituri sau prăștii cu bolduri sau altceva ca să rănim oficialitățile, a apărut un al 13-lea, culmea, care era miner, se numea Gheorghe Barbu, care, culmea – culmilor, muncea la mină la Vulcan, dar eu nu-l văzusem până în clipa respectivă, când a apărut dintr-o cameră și s-a alăturat grupului conducătorilor primei mineriade. N-am reacționat pentru că nu știam ce-i cu el, cum a intrat. După aceea mi-am dat seama de rolul lui.

Domnul Ion Iliescu m-a întrebat, Comșa, am înțeles să aducem pâine? Să dăm câte o pâine la fiecare miner și să le dăm iaurt și lapte. Pentru a da iaurt și lapte, zice, am mare rugăminte să nu folosiți borcanele să distrugeți Gara de Nord. Își închipuia ce se putea întâmpla cu 5.000 de persoane. (…)

M-a întrebat Ion Iliescu ce înseamnă să fii liderul minerilor și i-am răspuns domnule președinte, atunci mi-a venit acel exemplu, că suntem într-o cameră cu ortacii, discutând una și alta de-ale noastre, și la un moment dat eu spun „îmi este sete!”. La care un miner, care are o capacitate intelectuală mai mică decât liderul minerilor, întreabă, deși este o singură ușă în camera respectivă, „păi de unde vă aduc apă” și îi arăt peretele. Și într-un minut am apă pe masă, din perete.

Este un lucru care l-a speriat pe domnul Ion Iliescu. Vreau să vă spun că în momentul în care noi am coborât de acolo, pe niște trepte, de o mână mă ținea Radu Câmpeanu, de cealaltă domnul Ion Iliescu. A întrebat pe oamenii din protocol dacă a venit pâinea. Zice, pâinea proaspătă! Eu, ca țăranul, ca omul din Valea Jiului, am întins mâna ca să iau pâinea. Zice nu, întâi să vină fotografii. A fost primul clic care mi s-a tras că de fapt eram manipulați.

Au venit fotografii. Am făcut acea înmânare a primei pâini pentru lider și pentru ceilalți 12, am ieșit din Palatul Victoria, ne-am îndreptat spre Gara de Nord și am plecat acasă”.

Relatarea lui Pompiliu Comșa nu cuprinde și alte detalii despre ce au mai făcut minerii la București.

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on Twitter
Etichete:

Articole scrise de